Jan 312010
 

English version

Ceea ce face MŢR-ul deosebit este modul în care colecţia este prezentată, amintind mai mult de o galerie de artă decât de un muzeu. Obiectele prezentate nu sunt în vitrine, ci sunt lăsate libere, “să respire”. Informaţia este scrisă pe coli de hârtie iar desenele sunt făcute cu mâna liberă. Asta face ca distanţa dintre privitor şi exponat să fie mai mică iar impactul asupra privitorului să fie mai mare, experienţa mai personală. Muzeul e în mod cert deosebit de alte muzee pe care le-am văzut. Viziunea aparţine pictorului Horia Bernea, primul director de după 1990 al reînfiinţatului muzeu, şi a uneia dintre colaboratoarele sale principale Irina Nicolau. Sub conducerea lui Horia Bernea muzeul a câştigat în 1996 titlul de Muzeul European al Anului, primul muzeu din Europa de Est căruia i s-a acordat aceast premiu.

Jan 302010
 

English version

Muzeul Ţăranului Român e în opinia mea unul dintre cele mai interesante muzee din Bucureşti. După cum sugerează şi numele, muzeul adăposteşte o colecţie largă de obiecte folosite de ţaranii români: vase de ceramică, costume tradiţionale, icoane şi alte artefacte religioase, obiecte de mobilier, covoare etc, precum şi o largă colecţie de fotografii care documentează viaţa la sat. Muzeul a fost fondat în 1906 sub numele de Muzeului etnografic şi de artă naţională, funcţionând temporar într-un imobil de pe Calea Griviţei. Construcţia sediului din Kiseleff, cel din fotografiile de azi, a fost începută în 1912 pentru a fi terminată abia 29 de ani mai târziu în 1941. Această întârziere s-a datorat faptului că lucrările au fost oprite în 1916 fiind reluate abia în 1932. Clădirea de cărămidă roşie a fost proiectul arhitectului Nicolae Ghika Budeşti, ea fiind o ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, stil foarte popular în Bucureşti la începutul secolului 20. În 1953 clădirea a devenit sediul unui muzeu dedicat Partidului Comunist Român, colecţia fiind mutată în Palatul Ştirbei din Calea Victoriei. După 1990 colecţia s-a reîntors în sediul de la Şosea.

Jan 292010
 

English version

Pentru că în postarea anterioară am arătat una dintre firmele de la Carul cu bere m-am gândit să fotografiez şi restul de detalii de la intrare. Drept care ieri mi-am făcut drum pe acolo şi am făcut fotografiile pe care le puteţi vedea astăzi.


Ca să vezi… Am trecut pe aici de sute de ori, am mâncat la Caru cu Bere de zeci de ori şi totuşi abia ieri am observat că pe firma centrală e o halbă cu bere 🙂

Jan 272010
 

English version

Deşi pare cumva uitat la marginea parcului Carol, Castelul Ţepeş are după opinia mea o poezie a sa proprie, un farmec desuet datorat aerului său de copie medievală. A fost construit în anul 1906 cu ocazia Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Expoziţia a fost modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900 şi a avut ca scop prezentarea realizărilor României sub conducerea regelui Carol I. Castelul este modelat după Cetatea Poenari, reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, de unde şi numele turnului. Castelul este de fapt un turn de apă, înalt de 23 de metri şi având diametrul de 9 metri, cărămida de la exterior ascunzând rezervorul. Aproape de vârf există o platformă de unde se poate admira Parcul Carol. Arhitectul clădirii a fost Scarlat Petculescu. După primul război mondial castelul a fost transformat într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut iar din 2004 a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. În prezent castelul se află în renovare.

Jan 252010
 

English version

Banca Naţională a României e o clădire masivă ocupând perimetrul delimitat de străzile Lipscani şi Doamnei, Smârdan şi Eugen Carada, din zona Centrului Vechi al Bucureştiului. Pe aceste locuri se găsea înainte una dintre cele mai faimoase clădiri din Bucureşti şi anume Hanul Şerban Vodă ridicat de Şerban Cantacuzino şi care a dăinuit din 1678 până în 1883. Clădirea Băncii Naţionale are două aripi iar fotografia de azi arată aripa nouă construită în timpul celui de-al doilea război mondial după planurile arhitectului Radu Dudescu ajutat de o echipă de arhitecţi (I. Al. Davidescu, N. Creţoiu, Gh. Nichitovici and G. Vidraşcu). Clădirea este în stil neoclasic cu coloane corintice.

Jan 242010
 

English version

Nu cred că titlul de azi are nevoie de explicaţii 🙂 Propoziţia pare să fie atât de celebră încât o căutare pe google după “iarna nu-i ca vara” va da 1.880.000 rezultate. Deasemenea nu cred că există cineva care trebuie convins de faptul că “iarna nu-i ca vara”, dar m-am gândit să ilustrez această rostire prin fotografiile de azi, reprezentând una din statuile Giganţilor din Parcul Carol, statuie pe care s-a nimerit să o fotografiez şi iarna şi vara. Gigantul din pozele de azi a fost sculptat de Frederick Storck.

Jan 232010
 

English version

Fântâna Cantacuzino este unul dintre monumentele mele favorite şi de câte ori trec prin parcul Carol îmi fac drum şi pe lângă ea, să o mai fotografiez încă odată. A fost ridicată în 1870 de către George Grigore Cantacuzino, la vreme aceea primarul capitalei. Fântâna a înlocuit o alta mai veche, construită în 1792-1793 de către mitropolitul Filaret al II-lea şi cunoscută sub numele de Fântâna (sau Cişmeaua sau Chioşcul) de pe Dealul Filaret. Aceasta s-a deteriorat încetul cu încetul şi a fost demolată în 1863. Municipalitatea a hotărât construirea unei alte fântâni, după cum putem aflat din cele inscripţionate pe fântână: “La annul una mie opt sute şepte deci s’a clădit aquestă fontenă cu cheltuiala domnului George Grigore Cantacuzino primarul capitalei în urma votului consiliului municipal al communei Bucuresci din şedinţa dela 8 august 1869 prin quare s’a decis a purta numele de Fontena George Grigore Cantacuzino”. Fântâna e construită în stil neoclasic şi este decorată cu basoreliefuri reprezentând cavaleri medievali şi steme.

Jan 222010
 

English version

La câţiva paşi mai încolo de blocul Creditul Minier, imediat după blocul Dalles, urmează o altă clădirea interbelică, tot de colţ, cu o arhitectură la fel de interesantă. De data asta am reuşit să prind clădirea fără banner dar la o privire atentă se pot vedea drugii de metal instalaţi pentru agăţarea bannerelor pe faţadă (am văzut drugii din aştia pe multe clădiri din Bucureşti şi în opinia mea arată foarte neplăcut). Clădirea poartă numele de Imobilul SUN şi a fost construită în 1934 după planurile arhitectului Herman Clejan.