Şi dacă rămânem încă puţin timp în parcul Cişmigiu, aşteptând căderea serii, putem să ne clătim ochii cu spatele luminat al palatului Creţulescu.

Multe dintre bisericile vechi din București au o istorie cât se poate de dramatică: incendii, cutremure, demolări, închiderea temporară. Acesta este și cazul bisericii Domnița Bălașa, una dintre cele mai populare biserici din București, care a fost refăcută, renovată și consolidată de un număr record de ori. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1773 – 1774 de către Domnița Bălașa (1693 – 1752), cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, si de către soțul ei Manolache Lambrino. Mica biserică din lemn a fost distrusă de un incendiu fiind înlocuită de Domnița Bălașa cu o structura de piatră în 1751. Refăcută în 1831 de către banul Grigore Brâncoveanu, biserica a fost distrusă din nou în cutremurul din 1838 fiind reconstruită între 1838 – 1842 de către băneasa Safta Brâncoveanu. La rândul ei noua biserică a fost deteriorată de inundații find înlocuită cu o nouă clădire, ridicată în stil neo-românesc și neo-bizantin între 1881 – 1885 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Aceasta e construcția în dungi pe care o putem vedea și azi. Ea a mai fost renovată și consolidată după cutremurele din 1940 și 1977. O clădire frumoasă după părerea mea și se pare și a multora, dacă e să ne luăm după numărul de nunți care au loc aici la fiecare sfârșit de săptămână.

Şi fiindcă tot am menţionat magazinul Cocor ieri, m-am gândit ca pentru azi să postez o fotografie de noapte cu el şi marile-i ecrane de publicitate.

Ateneul Român dintr-o altă perspectivă.

… când clădirile erau proiectate cu pasiune şi talent: partea superioară a blocului Adriatica Trieste (Splaiul Independenţei), arhitect Petre Antonescu.

Palatul de Justiţie a mai apărut aici pe blog in decembrie anul trecut, într-o fotografie de noapte. M-am gândit că ar fi frumos să-l arăt şi într-o fotografie la lumina zilei.

Fotografia de azi înfăţisează balconul unei case de pe strada Franceză, din Centrul Vechi al Bucureştiului. Casa, datată în jur de 1860, arată destul de rău, dar locatarii de la etaj au încercat să înfrumuseţeze locul aşa cum s-au priceput mai bine

Mulţumită lucrărilor de renovare ale faţadei, zilele astea avem şansa să vedem ce n-am mai văzut de ani de zile şi anume Magazinul Unirea fără nelipsitele bannere publicitare. Magazinul a fost construit în 1977 fiind extins şi remodelat în 1986.

Pentru azi vă propun încă o fotografie cu Muzeul Municipiului Bucureşti, de data aceasta într-o vedere mai de ansamblu. Fotografia am făcut-o la începutul lui aprilie, înainte să înverzească copacii.

Pentru azi vă propun două fotografii înfăţişând aceeaşi frumoasă clădire care adăposteşte Muzeul Municipiului Bucureşti, aflat în Piaţa Universităţii. Clădirea e cunoscută şi sub numele de Palatul Suţu, după numele celui care l-a ridicat, postelnicul Costache Suţu. A fost construit în stil neogotic între anii 1833-1835 după planurile arhitecţilor vienezi Conrad Schwink şi Johann Veit. În 1875 palatul este moştenit de fiul lui Costache, Grigore Suţu, care împreună cu soţia sa Irina va găzdui în palat numeroase recepţii, baluri şi serate, adunând înalta societate a capitalei. La moartea celor doi palatul trece în propietatea mai multor urmaşi, devenind pe rând sediul Băncii Chrissoveloni, apoi al C.E.C. Din 1959 palatul adăposteşte Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.