După ce am vorbit despre lucruri serioase în ultimele zile m-am gândit că e momentul de ceva mai distractiv: două stencil graffiti haioase pe care le-am găsit în Centrul Vechi.
N-am mai postat un stencil graffiti de mult, aşa că m-am gândit că a venit momentul pentru unul. Cred că mesajul e destul de clar. Ce bine ar fi dacă mersul pe bicicletă ar deveni mai popular în Bucureşti. Traficul s-ar îmbunătăţi iar noi am fi mai sănătoşi.
Scuze pentru postarea târzie. Am fost prinsă într-o discuţie prelungită cu nişte prieteni buni, discuţie legată de valorile socităţii capitaliste. Discuţia a pornit de la noul film al lui Michael Moore, “Capitalismul, o poveste de dragoste”, film pe care nici unul din noi nu l-a văzut încă, dar despre care am citit în presă că ar fi o critică adusă capitalismului american contemporan. Ca oameni care au trăit şi în comunism şi în capitalism avem (eu şi prietenii) opinii foarte bine conturate pe marginea subiectului, drept pentru care discuţia a durat ceva. Şi dacă tot suntem la capitolul valori ale societăţii, m-am gândit că ar fi momentul să postez o fotografie a unui graffiti simplu pe care l-am găsit în gangul de la blocul Dunărea, la Universitate, vizavi de graffiti-ul cu nebunul, pe care l-am postat deja. Sunt curioasă cum interpretează alţii acest graffiti. Ceea ce cred eu că încearcă să zică este că ar trebui să fim atenţi ce învăţaturi, ce scală de valori transmitem copiilor noştri. Trăim într-o lumea a materialului, ca să o citez pe Madonna, dar asta e numai datorită valorilor pe care singuri le promovăm. Sau poate m-a dus pe mine imaginaţia prea departe şi graffiti-ul pur şi simplu arată pe cineva care face o prezentare pe marginea crizei economice 
M-City e o serie de graffiti-uri foarte elaborate create de artistul polonez Mariusz Waras, subiectul principal al desenelor sale fiind peisajul urban. Lucrările sale pot fi văzute în multe oraşe, incluzând Varşovia, Berlin, Paris, Budapesta, Rio de Janeiro, Londra, Praga şi după cum probabil aţi ghicit deja Bucureşti. Waras a fost invitat la Bucureşti de Institutul Polonez cu ocazia “Nopţii Institutelor Culturale” prilej cu care artistul a realizat două lucrări, una aflată la Institutul Polonez (pe care n-am văzut-o încă) iar cea de-a doua este cea din fotografie, aflată pe gardul Uniunii Scriitorilor. Graffiti-urile lui Waras sunt alcătuite din peste 100 de componente individuale, reprezentând clădiri, elemente de infrastructură, oameni etc. care sunt întotdeauna aranjate într-un mod nou, formând o structură unică. Mai multe despre proiect puteţi găsi aici. N-am idee de ce, dar n-am prins într-o singură poză tot graffiti-ul. În schimb am fotografiat lucrarea pe bucăţele. Bănuiesc că aşa m-a ghidat inspiraţia de moment Din această cauza am decis să postez toate trei pozele, ca să se vadă mai clar ce a vrut artistul.
Uneori văd câte un graffiti ca cel din fotografia de azi şi mă întreb, cum a reuşit autorul să-l deseneze acolo? A atârnat de frânghii ca un alpinist până a terminat de desenat? A avut schele? Sau există vreo soluţie banală care-mi scapă mie?
Arta străzii critică arta oficială Graffiti-ul din fotografia de azi se referă la monumentul din poza de ieri. L-am găsit în două locuri în apropiere de Piaţa Revoluţiei, unde este amplasată “ţeapa”. După cum se poate vedea, “i”-ul din “erorilor” are forma uşor de recunoscut a monumentului.
În fotografia de azi avem un graffiti cu un nebun îndrăgostit pe care l-am găsit în gangul de la blocul Dunărea, la Universitate.
În general oamenii obişnuiţi urăsc corupţia, din motive evidente, dar mai sunt şi excepţii. Una dintre ele ar fi persoana care a desenat pe un zid de pe Str. Doamnei “Iubesc corupţia” . Poate lucrează la guvern? Sper din toată inima că mesajul are o tentă sarcastică.
Am găsit graffiti-ul ăsta pe Lipscani, în Centrul Vechi. Cred că a fost făcut mai demult, înainte de moartea artistului pe 25 iunie dar acum poate fi privit ca un mic omagiu adus cântăreţului care a concertat la Bucureşti de 2 ori, în 1992 în faţa a 70.000 oameni şi din nou în 1996. El a fost primul mare nume care a venit în concert la Bucureşti şi îmi aduc aminte şi acum de isteria creată la venirea lui.
O plimbare pe străzile din centru îţi poate scoate în cale multe graffiti, mai ales în Centrul Vechi. Am început să le observ acum vreo 3 ani şi de atunci le văd peste tot (după cum am dovedit-o şi cu fotografia de ieri, sunt cu ochii tot pe pereţi, ca să zic aşa). Multe dintre ele sunt pline de culoare şi înveselesc clădirile mohorâte pe care şi-au găsit adăpost. Pe cel din fotografie l-am găsit la Cărtureşti, pe Magheru, în stânga intrarii în librărie. N-am idee cine e artistul şi încă mă chinui să descifrez mesajul pe care vrea să-l transmită. Păcat că parte din desen e acoperită de lucrările de renovare la faţada librăriei.