Din cartier …
Mai foloseşte cineva cabinele telefonice? Ca să dea un telefon vreau să zic, nu pentru a lipi afişe sau pentru a trage un pui de somn. Ultima oară când am folosit un telefon public cred că a fost prin 1996 şi nu cred că sunt singura în această situaţie, mai ales considerând că toată populaţia Bucureştiului, de la piciul de 8 ani la tataia de 80, de la femeia de serviciu la şefii mari şi mici, toţi par să aibă cel puţin un celular.
M-am întrebat adesea (cam de câte ori trec pe acolo) care o fi povestea clădirii aparent abandonate de pe Calea Victoriei 22. Ieri m-am decis să fac ceva mai mult decât să mă întreb drept care am căutat un pic pe Internet şi am găsit o postare excelentă, foarte detaliată, despre istoria clădirii. Ea a fost ridicată în 1938 după planurile arhitectului Radu Dudescu (care a fost şi arhitect şef al Noului Palat BNR) pentru a servi drept Casa de pensiuni, împrumuturi şi ajutoare a funcţionarilor BNR. O clădire frumoasă, păcat de stare ei actuală.