La întoarcerea în Bucureşti acum câteva săptămâni am aflat de la un prieten că în fine s-a terminat cu pavarea Centrului Vechi. Având în vedere că primăria se chinuie cu proiectul ăsta de câţiva ani buni nu mi-a venit să cred, drept care am profitat de prima ocazie ivită să mă plimb un pic prin Centrul Vechi. Şi, minunea minunilor, prietenul meu avea dreptate. Cu câteva mici excepţii (cum ar fi intrarea din Splai pe Şelari) străzile din Centrul Vechi au fost pavate. S-a terminat în sfârşit cu plimbatul pe scânduri de lemn şi cu traversările prin praf sau noroi (depinzând de vreme).
Am aterizat la Bucureşti pe 23 decembrie, la timp pentru a înfuleca o masă de Crăciun delicioasă. Mă bucur că nu e încă foarte frig, mă aşteptam la mai rău. M-am bucurat şi că sfârşitul de an a fost unul însorit şi că încă n-am avut parte de atmosfera deprimantă care însoţeşte de obicei zilele de iarnă. Acum două zile m-am plimbat puţin prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Ca de obicei am făcut o gramadă de poze şi nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult. Singura dezamăgire a fost Cişmigiul care comparat cu alţi ani mi s-a părut aglomerat, murdar şi plin de personaje dubioase.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Fotografie bună de carte poştală ilustrată”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică.
Pentru ziua tematică am ales o fotografie făcută în pasajul Macca-Vilacrosse, situat în Centrul Vechi şi unul dintre cele mai populare locuri de ieşit în oraş cu prietenii.
Şi fiindcă tot am menţionat magazinul Cocor ieri, m-am gândit ca pentru azi să postez o fotografie de noapte cu el şi marile-i ecrane de publicitate.
Ateneul Român dintr-o altă perspectivă.
Palatul de Justiţie a mai apărut aici pe blog in decembrie anul trecut, într-o fotografie de noapte. M-am gândit că ar fi frumos să-l arăt şi într-o fotografie la lumina zilei.
Toamna trecută am publicat aici pe blog povestea lupoaicei cele plimbăreţe menţionând că în curând ea va fi mutată din nou din Piaţa Romană la intrarea pe Lipscani din Piaţa Sfântul Gheorghe. Fotografia de azi e dovada că primarul s-a ţinut de cuvânt.
În caz că vă întrebaţi pe unde am dispărut, răspunsul este că sunt plecată în vacanţă în nord-vestul Argentinei, unde am avut şansa să văd nişte peisaje extraordinare, dar unde am avut probleme cu legătura la Internet, motiv pentru care am rămas în urmă cu postările. Nici o grijă, o să încerc să recuperez.
Deşi e poziţionat în plin centrul Bucureştiului, la câţiva paşi de Piaţa Universităţii, Bulevardul Regina Elisabeta pare căzut în uitare. Cu excepţia cătorva clădiri intrate în renovare, bulevardul e într-o stare vrednică de plâns. Unde mai pui că pare să fie campion la numărul de fire atârnate de stâlpi. Mare păcat, având în vedere că multe din clădirile de pe bulevard au o arhitectură interesantă şi ar putea face din Regina Elisabeta unul din cele mai frumoase bulevarde ale capitalei. În fotografia de azi, una dintre clădirile de pe bulevard, care deşi nu arată ca şi cum ar fi gata să se prăbuşească precum altele din suratele ei, ar avea totuşi nevoie de o renovare.
Ziua de azi m-a prins pe drum şi chinuindu-mă cu o legătură foarte lentă la Internet, aşa că voi fi concisă. Pe scurt, fotografia zilei înfăţişează frumosul pridvor pictat al bisericii Creţulescu.
Biserica Creţulescu, cunoscută şi sub numele de Kretzulescu, este o biserică ortodoxă situată în Piaţa Revoluţiei, lângă fostul Palat Regal. Considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici din Bucureşti, biserica a fost ridicată între anii 1720-1722 prin grija logofătului Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu. Stilul arhitectural este cel Brâncovenesc. Iniţial exteriorul bisericii a fost pictat, tencuiala fiind înlăturată în timpul unei renovări făcute în 1935-1936 sub conducerea arhitectului Ştefan Balş. Biserica a mai fost renovată după cutremurul din 1977 şi după Revoluţia din 1989. În timpul regimului comunist biserica urma a fi demolată dar a fost salvată prin intervenţia arhitecţilor printre care Henriette Delavrancea-Gibory.
