Lupoaica sub zăpadă

English version

Anul trecut în octombrie am postat lunga poveste a lupoaicei cele plimbăreţe. Azi o putem vedea într-o nouă ipostază, înfruntând cu stoicism ninsoarea.

Reflecţii, numărul 6

English version

Afară ninge cu furie, nămeţii sunt cât gardul şi tocmai am aflat că mâine se vor închide temporar şcolile şi grădiniţele. Drept care m-am hotărât ca pentru azi să postez o fotografie făcută în noiembrie anul trecut, ca să ne amintim de vremurile însorite când nu era totul colorat în alb. Fotografia de azi e o nouă adăugare la seria reflecţiilor. Clădirea care se reflectă în apele Dâmboviţei, cunoscută şi sub numele de Casa de Pensii CEC a fost construită în 1936 după planurile arhitectului Nicolae Cucu.

În subsol la MŢR

English version

Nu ştiu dacă aţi avut şansa să vedeţi mica expoziţie pe tema colectivizării aflată în subsolul Muzeului Ţăranului Român. Efectul celor două camere mi s-a părut foarte puternic, chit că nu am trăit vremurile respective (1949-1962). Una dintre camere este tapetată cu ziare Scânteia, în timp ce a doua arată ca un birou în care se ţineau sedinţele de partid, în care cei care nu erau de acord cu linia partidului erau înfieraţi şi li se cerea să-şi facă autocritica. Fotografia de azi reprezintă un colţ din holul de la intrarea în expoziţie, unde se află o colecţie de busturi şi tablouri.

Banca de Credit Român

English version

Fotografia de azi arată faţada fostei Bănci de Credit Român, aflată pe Stavropoleous, lângă mânăstirea cu acelaşi nume. În prezent clădirea adăposteşte sediile unor instituţii publice. La sfârşitul secolului al XIX-lea Bucureştiul a cunoscut o dezvoltare economică rapidă şi pentru a face faţă acestei situatii s-au deschis o mulţime de bănci grupate în jurul Băncii Naţionale, în aria delimitată de Calea Victoriei şi de străzile Doamnei, Smârdan şi Stavropoleos. În felul acesta s-a creat un district bancar în perimetrul Centrului Vechi, o zonă care până atunci aparţinuse negustorilor, hanurilor şi mânăstirilor.

Afişe

English version

Mă întreb dacă există vreo lege referitoare la lipirea afişelor. Probabil că există, dar în Bucureşti pare să fie ignorată cu succes :) centrul capitalei fiind plin cu afişe, lipite în cele mai diverse locuri. Am văzut afişe lipite pe cutiile de reciclare şi pe chioşcurile de ziare (ca în fotografia de azi), pe ferestre, pe uşi, pe zidurile diverselor clădiri, pe tablourile electrice, pe stâlpii de orice fel, pe copaci, pe garduri, în staţiile de autobuz, pe lăzile de gunoi, mai precis ca să sumarizez, peste tot :)

Viaţa la o multinaţională

English version

Despre traseele de bicicletă

English version

Acum vreo doi ani de zile Bucureştiul a căpătat în sfârşit trasee de bicicletă. N-a fost deloc o naştere uşoară :) Mai întâi primăria a încercat să interzică bicicletele în Bucureşti pe motiv că nu există piste de bicicletă! Vorbim despre cea mai poluată capitală europeană ai cărei cetăţeni respiră zilnic gazele de eşapament scuipate de 1,5 milioane de maşini. Interzicerea a fost primită cu proteste, lucrurile s-au aflat la Brussels, care a trimis o notificare, interzicerea a fost ridicată şi primăria s-a apucat să creeze piste de biciclete. Atâta doar ca n-au făcut-o cum se face peste tot în lumea asta, nu :) În loc să ia din carosabil, cum e peste tot în lume, pistele de bicicletă şi-au găsit locul pe trotuar, peste bieţii pietoni care şi aşa nu aveau loc de maşinile parcate până în zidul clădirilor. Deşi au trecut mai mult de doi ani de la apariţia lor, lumea nu e încă obişnuită cu traseele de biciclete. Pietonii merg exact pe mijlocul lor iar din loc în loc pistele sunt blocate de maşini parcate, copaci sau mai ştiu eu ce. Cu toate astea am senzaţia, bazându-mă pe metodă de observaţie vizuală :) că numărul bicicliştilor din Bucureşti a crescut faţă de acum câţiva ani.