Centrul Vechi al Bucureştiului, cunoscut şi sub numele de zona Lipscani sau Centrul Istoric, e ceea ce a rămas după ce Ceauşescu a terminat treaba începută de bombardamentele aliaţilor din timpul celui de-al doilea război mondial. Ceea ce a rămas – în jur de 300 de case istorice, câteva biserici şi complexul Curtea Veche, fosta curte domnească a lui Vlad Ţepes – e în mare parte în grija Primăriei Municipiului Bucureşti care a amânat ani de zile restaurarea infrastructurii în zona Centrului Vechi. Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea Centrul Istoric a fost zona comercială a Bucureştiului, pâna la mijlocul secolului XX când, după venirea la putere a comuniştilor, comercianţii au fost arestaţi şi casele lăsate de izbelişte au fost ocupate de ţigani. Anii au trecut şi multe dintre casele frumoase din Centrul Vechi s-au degradat considerabil. După 1989 unii dintre foştii proprietari, sau urmaşii acestora şi-au revendicat şi şi-au obţinut înapoi proprietăţile, în timp ce alte case rămân încă în litigiu. Unele dintre clădiri au fost renovate şi azi adăpostesc restaurante, cafenele sau magazine, cum ar fi cele de pe Strada Smârdan. În cele din urmă în 2006 Primăria Capitalei a ales în urma unei licitaţii o firmă de construcţii spaniolă pentru proiectul de refacere a infrastructurii în Centrul Vechi. Din păcate la începutul acestui an lucrările au fost oprite din cauza unui conflict între primărie şi contractor. Câteva străzi au fost deja renovate, dar majoritatea sunt greu de umblat deoarece au fost deja săpate în vederea renovărilor. Am auzit mulţi oameni zicând că Centrul Vechi are potenţialul să devină o zona unică în Europa. Se pare că primăria a realizat deja lucrul acesta. Cred că e unic în Europa ca la început de secol XXI circulaţia în plin centru să se facă pe scânduri de lemn. Şi asta nu de ieri de azi, ci de câţiva ani buni.
Aug 242009