Câteva exemple de ce se poate găsi la Târgul de Paşte. Evident că nu m-am putut abţine şi am cumpărat 4 pahare mici, de care n-am nevoie şi care or zacă prin casă adunând praful. Uff.
Chioşcul din Cişmigiu a fost decorat cu ocazia unui târg de Paşte: “Tradiţii şi Flori de Sărbători”. Numele târgului mi se pare un pic caraghios şi forţat (o rimă cam de clasa a treia) dar târgul pare să aibă success pentru că în Cişmigiu era popor grămadă, mai ales pentru o zi de marţi. Ce e drept, o zi însorită de marţi. Cea de-a doua fotografie înfăţişează afişul de la intrarea principală.
Cred că şi ea s-a săturat de frig sărăcuţa, mai ales că nu e prea îmbrăcată. Abia acum, când m-am pregătit să postez fotografiile de azi mi-am dat seama că de fapt statuia nu are trăsături de negresă. Bănuiesc că numele îi vine doar de la culoare. Drept care m-am apucat să sap şi am găsit-o listată într-o carte cu numele de “Nimfa lacului”, deşi n-am auzit pe nimeni spunându-i aşa.
Închei seria zăpezii cu câteva poze făcute luni în Cişmigiu. Se pare că temperatura sub zero grade n-a fost îndeajuns pentru a ţine oamenii în casă, fiindcă Cişmigiul era ca de obicei plin de oameni ieşiti la plimbare; ce-i drept nimeni nu stătea pe băncuţe 
Am dat şi peste câţiva colegi în ale fotografiatului care făceau poze în parc şi chiar m-am conversat cu un cuplu care avea un Nikon – eu fiind parte din echipa Canon. În poza zilei (vezi mai sus) cineva tocmai hrănise porumbeii.
La plimbare pe alei:
Băncile îngheţate:
Foişorul:
Bustul lui Ion Creangă în Rondul scriitorilor:
Decoraţiile de Crăciun de la intrarea în park:
Patinoarele în aer liber au devenit o tradiţie de iarnă a Bucureştiului. Judecănd după mulţimea de oameni care-şi face de lucru pe gheaţă în fotografia de azi, se pare că sunt şi foarte populare. Mic şi mare, toată lumea părea să se distreze de minune ieri seară în Cişmigiu.
Azi m-am plimbat prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Am făcut o grămadă de poze şi cum nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult m-am decis ca pentru azi Bucharest Daily Photo să se transforme în Bucharest Daily Photos (la plural). S-ar putea să vă “plictisesc” cu decoraţiile de Crăciun încă vreo două-trei zile fiindcă chiar am făcut o grămadă de poze (poate, nu m-am hotărât încă). Pozele din postarea de azi sunt făcute în Cişmigiu (sau vizavi în cazul celei de mai sus). Parcul era plin de oameni veniţi să vadă decoraţiunile şi toată lumea făcea poze aşa că de data asta nu eram singura cu un aparat de fotografiat. Poza de mai sus e clădirea Primăriei Capitalei împodobită de Crăciun.
Intrarea în parc:
Bradul de Crăciun:
Chioşcul:
Ultimele două poze prezintă obiceiuri care nu sunt tradiţionale româneşti dar au fost importate din vest în ultimii ani: scena nativităţii şi căsuţele de lemn cu articole de sezon:
Monumentul Soldaţilor Francezi îmi pare a fi cea mai populară statuie din Cişmigiu. De câte ori trec pe acolo e cineva care o fotografiază, sau oameni care se fotografiază cu ea. Monumentul a fost dezvelit în octombrie 1922 într-o ceremonie la care au participat mareşalul Ferdinand Foch şi generalul Henri Mathias Berthelot. Sculptorul Ion Jalea, el însuşi veteran de război, a fost decorat cu ordinul Legiunea de Onoare a Franţei.
Cişmigiul este unul dintre locurile mele favorite din Bucureşti. În timpul facultăţii obişnuiam să vin aici aproape zilnic. Ore în şir mă plimbam pe aleile parcului de mână cu alesul inimii, vorbind despre planurile noastre şi despre lume, aşa cum o vedeam la 20 de ani. După ce am terminat facultarea şi am început să lucrez n-am mai avut timp să vin în parc. Dar de când am început acest blog am tot trecut prin Cişmigiu, în căutare de subiecte de fotografiat. Întotdeauna găsesc ceva interesant, cum ar fi lebăda neagră sau băncile tricolore, apărute în postări anterioare. Şi mai sunt încă multe lucruri interesante în Cişmigiu pe care nu le-am fotografiat încă, aşa că am o grămadă de motive să-mi fac drum pe acolo. În fotografia de azi, una dintre statuile interesante din Cişmigiu: izvorul Sissi, sculptat de Dimitriu Bârlad (1890-1964) în care o mamă îndurerată de moartea fiicei sale toarnă apă dintr-un ulcior.
Într-o plimbare prin Cişmigiu weekend-ul trecut am dat peste aceste bănci tricolore. Mă întreb dacă intenţia aici a fost să-l copiem pe Funar, vopsind băncile în culorile steagului. În cazul asta ar trebui să le grupeze câte trei în loc de câte două.
Azi am o zi plină (prietenii ştiu de ce ) aşa că n-am avut timp să scriu ceva mai acătării. Mii de scuze. Ne revedem mâine. Până atunci vă las în compania acestei frumoase creaturi, pe care am pozat-o în Cişmigiu.