Dec 122009
 

English version

Cine îşi mai aminteşte azi de Moş Gerilă (după toate aparenţele frate geamăn cu Moş Crăciun)? Aveam vreo cinci ani când l-am întâlnit (un coleg de serviciu cu ai mei, cu costum de moş, sac şi tot tacâmul). Am fost aşa de emoţionată că am uitat poezia pe care trebuia să o recit. Dar Moşul n-a fost rău, mi-a dat cadoul şi fără poezie. Ca mulţi din generaţia mea mă gândesc cu duioşie la anii copilăriei şi am senzaţia că am trăit o copilărie fericită (cu tot cu stat la cozi, lipsă de căldură sau apă caldă). Îmi dau seama că asta a fost şi în mare parte datorită părinţilor care au încercat în felul lor să mă protejeze de realităţiile vieţii în comunism.

Fotografia de mai sus e din Piaţa Romană. Următoarele două sunt de pe Magheru, unde văd că au refolosit unele dintre luminiţele de anul trecut. Ultima e rondul de la Universitate.

Dec 112009
 

English version

Azi m-am plimbat prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Am făcut o grămadă de poze şi cum nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult m-am decis ca pentru azi Bucharest Daily Photo să se transforme în Bucharest Daily Photos (la plural). S-ar putea să vă “plictisesc” cu decoraţiile de Crăciun încă vreo două-trei zile fiindcă chiar am făcut o grămadă de poze (poate, nu m-am hotărât încă). Pozele din postarea de azi sunt făcute în Cişmigiu (sau vizavi în cazul celei de mai sus). Parcul era plin de oameni veniţi să vadă decoraţiunile şi toată lumea făcea poze aşa că de data asta nu eram singura cu un aparat de fotografiat. Poza de mai sus e clădirea Primăriei Capitalei împodobită de Crăciun.

Intrarea în parc:


Bradul de Crăciun:


Chioşcul:


Ultimele două poze prezintă obiceiuri care nu sunt tradiţionale româneşti dar au fost importate din vest în ultimii ani: scena nativităţii şi căsuţele de lemn cu articole de sezon:

Dec 082009
 

English version

Cu toţii suntem familiari cu mania redenumirii străzilor din Bucureşti. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea edilii capitalei au început să dea atenţie numelor de străzi în încercarea lor de a crea o capitală mai occidentală, preluând exemplul european de a denumi străzile cu numele unor eroi ai neamului sau personalităţi marcante ale timpurilor. La începutul secolului XX fiecare schimbare de Guvern aducea după ea schimbări de nume. Comuniştii au fost cei care au ridicat această ocupaţie la rang de artă, schimbând sistematic numele străzilor din capitală, dăndu-le numele unor comunişti de seamă, români sau sovietici. După 1990 numele au fost din nou schimbate, de astă dată eroii comunişti fiind daţi uitării iar în locul lor multe din străzile din Bucureşti şi-au recăpătat numele interbelice. Schimbările continuă şi azi. Ca să dau un exemplu, Strada Franceză din Centrul Vechi s-a numit pe rând Işlicarilor, Franceză, Carol I, 30 Decembrie, Iuliu Maniu iar azi poartă din nou numele de Franceză. În funcţie de vârstă mulţi bucureşteni folosesc încă vechile denumiri ale străzilor. Cei foarte în vârstă folosesc încă numele de dinainte de al doilea război mondial, cei de vârstă mijlocie numele din perioada comunistă în timp ce tinerii folosesc numele de după 1990. Fotografia de azi e un vechi semn de stradă de pe mai sus menţionata Stradă Franceză, de pe vremea când s-a chemat Iuliu Maniu.

Dec 052009
 

English version

Cine e Mitică? este un proiect de artă publică realizat de programul “I love Bucharest”, ţinut la sfârşitul lunii septembrie cu ocazia sărbătoririi a 550 de ani de atestare documentară a Bucureştiului. Păpuşa uriaşă din fotografia de azi, împreună cu alte 9, au constituit obiectul unui joc în care cu ajutorul unei hărţi şi al indiciilor găsite pe parcurs în perindarea de la un personaj la altul, participanţii trebuiau să răspundă la întrebarea “Cine e Mitică?”. Păpuşile au fost create de artişti împreună cu copii şi liceeni. Mitică poate fi în continuarea văzut (sau cel puţin mai era acolo pe 22 noiembrie când am trecut ultima dată prin zonă) în faţă la Carul cu Bere.

Dec 012009
 

English version

Mai întâi îmi cer scuze pentru postarea târzie. Mi-a luat ceva timp să mă decid asupra pozei de azi, veţi vedea imediat de ce. Mai întii vreau să notez că astăzi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este “aşteptând”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică.

De obicei particip la zilele tematice ale website-ului menţionat mai sus, dar trebuie să spun că tema de azi mi-a cam dat bătăi de cap. Asta pentru că după cum ştiţi 1 decembrie e şi ziua naţională a Romăniei aşa că aveam de ales între a participa la ziua tematică sau a posta ceva pe tema zilei naţionale. M-am gândit la un moment dat şi cum aş putea să cuplez cele două teme dar nu mi-a venit nici o idee demnă de urmat. Oficial ziua naţională este celebrată printr-o paradă militară, dar nu mă omor după parade (şi oricum nu sunt în Bucureşti zilele astea deci nu puteam fotografia parada chiar dacă aş fi vrut). Deja am postat fotografii legate de steagul României şi de Arcul de Triumf (ridicat pentru comemorarea Unirii) şi nu mi-au venit în minte alte simboluri româneşti pe care aş putea să le arăt în acest context. M-am găndit şi la ideea de aşteptare legată de România contemporană: “aşteptănd ca România să devină o democraţie adevărată”, “aşteptând să se termine cu corupţia”, “aşteptând să crească standardul de viaţă şi să se îmbunătăţească sistemul medical” etc. Dar gândurile astea sunt mai mult critici şi n-aş fi vrut să critic într-o zi de sărbătoare (avem destul zile în an pentru critică). Până la urmă nu m-am putut decide, aşa că azi vă tratez cu trei poze. Prima e cea pe care aş fi postat-o la tema de “aşteptare” daca ar fi picat în orice altă zi a anului: aşteptănd metroul în staţia Titan. Cea de-a doua e un stencil graffiti fotografiat acum vreo doi ani; e o critică apropo de Romania contemporană. Şi în fine, ultima poză e cea de sărbătoare, arătând pagina de azi de la google.ro care semnalează ziua naţională a României.

Nov 222009
 

English version

Gata. Am votat. După cum puteţi vedea din fotografia de azi. Şi am rămas surprinsă de câtă lume era la secţia de votare. Nu chiar ca acum 13 ani (multam radu), când lumea stătea la coadă ca să voteze, dar mai bine decât la ultimele alegeri. Sunt curioasă ce vor spune cifrele oficiale.

Nov 172009
 

English version

Noiembrie nu este una din lunile mele favorite. Încă nu m-am obişnuit cu frigul de afară iar cerul întunecat şi ploaia mocănească mă fac să vreau să stau în pat toată ziua. Dar sunt şi două lucruri care îmi plac la luna noiembrie. Primul este apropierea sărbătorilor de iarnă. Al doilea sunt culorile toamnei, care pot face un peisaj destul de banal ca cel de din imaginea de azi să arate interesant. Fotografia am făcut-o pe malul Dâmboviţei, între Timpuri Noi şi Mărăşeşti.

Nov 152009
 

English version

Păstrând tema electorală, pentru azi vă propun două stencil graffiti pe această temă, pe care le-am fotografiat în ultima plimbare prin Centrul Vechi. Primul graffito cred că este destul de clar. Nu mi-e însă prea clar ce vrea să zică cel cu oaia. E clar că ideea e că votăm ca oile, dar nu mi-e clar de ce. E un vot de neîncredere la adresa sistemul politic democratic (un fel de nu contează cine iese că tot aia va fi, aşa că nu vă mai îngrămădiţi la vot) sau se referă la cei care merg să voteze cu cine le-a zis primarul sau tembelizorul?