May 052010
 

English version

A fost construit între 1902-1906 pentru Elena Creţulescu, după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965), înlocuind vechea clădire a casei familiale care fusese construită în jur de 1718. În timp ce faţada palatului e aliniată la strada Ştirbei Vodă, spatele dă spre Cişmigiu, unde poate fi admirat în vârful unui mic deal. Palatul a fost cumpărat în 1927 de primărie care l-a folosit pentru diverse scopuri: între 1928-1928 a servit ca biroul prim ministrului; după care a adăpostit Muzeul de artă religioasă, închis în 1946. Din 1972 palatul a fost sediul Centrului European de Învăţământ Superior al UNESCO. Ca multe alte palate din Bucureşti şi după cum era moda la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, stilul e eclectic cu accente de Renaştere franceză.

Spatele palatului, văzut din parcul Cişmigiu:

Apr 292010
 

English version

Foişorul de Foc a fost construit în 1890-1892 ca turn de observaţie contra incendiilor, înlocuind Turnul Colţei care fusese demolat cu doi ani mai devreme în 1888. Pe vremea aceea turnul înalt de 42 de metri era cea mai înaltă clădire din oraş. Proiectul structurii a fost realizat de arhitectul George Mandrea. Turnul era menit să servească şi ca depozit de apă pentru incendii, având la partea superioară o structură metalică şi un rezervor. La inaugurarea lucrărilor s-a constatat însă că pompele de la Uzina de Apă Grozăveşti nu aveau suficientă putere pentru a umple rezervorul cu apă. O nouă uzină de apă a fost inagurată în 1924, dar la acel moment reţeaua de apă oraşului era destul de dezvoltată pentru a putea fi folosită pentru stingerea incendiilor. Pompierii au rămas în clădire până în 1935, deşi din 1910 supravegherea de la înălţime a fost înlocuită prin anunţurile telefonice. În 1963 în clădire a fost amenajat Muzeul Naţional al Pompierilor, care funcţionează şi azi.

Apr 162010
 

English version

În caz că vă întrebaţi pe unde am dispărut, răspunsul este că sunt plecată în vacanţă în nord-vestul Argentinei, unde am avut şansa să văd nişte peisaje extraordinare, dar unde am avut probleme cu legătura la Internet, motiv pentru care am rămas în urmă cu postările. Nici o grijă, o să încerc să recuperez.

Deşi e poziţionat în plin centrul Bucureştiului, la câţiva paşi de Piaţa Universităţii, Bulevardul Regina Elisabeta pare căzut în uitare. Cu excepţia cătorva clădiri intrate în renovare, bulevardul e într-o stare vrednică de plâns. Unde mai pui că pare să fie campion la numărul de fire atârnate de stâlpi. Mare păcat, având în vedere că multe din clădirile de pe bulevard au o arhitectură interesantă şi ar putea face din Regina Elisabeta unul din cele mai frumoase bulevarde ale capitalei. În fotografia de azi, una dintre clădirile de pe bulevard, care deşi nu arată ca şi cum ar fi gata să se prăbuşească precum altele din suratele ei, ar avea totuşi nevoie de o renovare.

Mar 252010
 

English version

Şcoala Centrală este o instituţie de învăţământ preuniversitar din Bucureşti, fiind totodată una dintre cele mai vechi şcoli din oraş. A fost fondată în 1851 prin edict regal de către domnitorul Barbu Ştirbei ca pensionat domnesc de fete, iar deschiderea şcolii s-a produs în 1852. Clădirea care ađăposteşte şi azi Şcoala Centrală a fost ridicată în 1890 după planurile lui Ion Mincu. Mincu este considerat iniţiatorul mişcării de identificare a unui stil românesc în arhitectură, cunoscut sub numele de stilul neo-românesc, motiv pentru care Universitatea de Arhitectură din Bucureşti îi poartă azi numele. Clădirea Şcolii Centrale este un exemplu perfect de arhitectură neo-românească, fiind construită pe un plan dreptunghiular, similar cu cel al unui ansamblu mânăstiresc, cu o curte interioară înconjurată de coridoare.

Mar 232010
 

English version

Într-una dintre plimbările mele prin oraş am observat un detaliu deosebit pe latura unei case de pe Vasile Părvan. M-am gândit că trebuie să aibă de-a face cu arta, şi bănuielile mi-au fost confirmate de o placă memorială aflată la intrarea în clădire care menţiona că în acea casă a locuit Maria Filotti, una dintre cele mai mari actriţe române ale secolului XX. Mărturisesc că până acum n-am avut habar de lucrul ăsta. Mă bucur tare că mi-a venit ideea să ţin acest blog. Datorită vânătorii după fotografii noi am ajuns să descopăr lucruri şi locuri din Bucureşti pe care nu le mai explorasem până acum, deşi am trăit aici mulţi ani.

Mar 182010
 

English version

Frumoasa casă de pe Calea Victoriei care azi adăposteşte Institutul de Istoria Artei a fost ridicată între anii 1910-1912 de arhitecţii Grigore Cerchez şi Alexandru Clavel. Casa e considerată a fi un bun exemplu de arhitectură neoromânească, remarcându-se prin ornamentaţia de inspiraţie brâncovenească. Clădirea a aparţinut lui Constantin Dissescu (1854-1932), profesor de drept şi om politic liberal, unul dintre creatorii Constituţiei de la 1923, fost ministru al Justiţiei (1899-1900), autorul primului manual românesc de drept constituţional. Mai multe detalii şi poze puteţi găsi aici, pe blogul bine documentat al celor de la Bucureştii noi şi vechi.

Mar 112010
 

English version

Astăzi, foto-blogerii de la City Daily Photo, îl onorează pe Eric Tenin, cel care acum cinci ani, pe 11 martie 2005, a început să posteze zilnic o fotografie din oraşul său, astfel rezultând Paris Daily Photo. De-a lungul celor cinci ani Eric a inspirat o mulţime de oameni să-şi creeze propriile foto-bloguri, incluzând şi pe autoarea blogului aici de faţă. Vara trecută, în timp ce mă pregăteam pentru o excursie la Paris, am dat peste blogul său şi aşa mi-a venit ideea unui blog similar despre Bucureşti. Pentru a sărbători cei cinci ani de activitate neîntreruptă, s-a votat ca toţi participanţii la tema de azi să posteze o fotografie folosind una dintre metodele de a fotografia ale lui Eric: plasarea aparatului de fotografiat la nivelul solului sau înclinarea acestuia pentru a obţine o imagine aplecată. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică

Fotografia de azi înfăţisează clădirea Bibliotecii Naţionale a României, care înainte de 1955 a purtat numele de Palatul Bursei. A fost construită în stil neoclasic francez între anii 1906-1911 după planurile arhitectului Ştefan Burcuş.

Feb 272010
 

English version

Calea Victoriei a fost chiar de la apariţia ei una dintre cele mai importante artere ale Bucureştiului. A fost construită în 1692, din ordinul lui Constantin Brâncoveanu care avea nevoie de un drum care să lege casele de la moşia sa Mogoşoaia cu Curtea Veche. La început strada era cunoscută sub numele de Podul Mogoşoaiei, pentru că era podită cu bârne de lemn. După Războiul de Independenţă din 1878, când armata victorioasă şi-a făcut intrarea în Bucureşti pe această arteră, numele i-a fost schimbat în Calea Victoriei. Între cele două războaie mondiale Calea Victoriei a devenit una dintre cele mai elegante străzi, locul unde lumea ieşea la plimbare pentru a-i vedea pe alţii şi a fi văzuţi la rândul lor. Calea Victoriei ţine de la Piaţa Naţiunilor Unite până la Piaţa Victoriei şi de-a lungul ei se înşiră unele dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti printre care Muzeul de Istorie (fostul palat al Poştelor), clădirea CEC, clădirea Cercului Militar Naţional, Casa Capşa, Palatul Telefoanelor, Biserica Creţulescu, Biblioteca Centrala Universitară, fostul Palat Regal (azi Muzeul Naţional de Artă), Ateneul, Palatul Cantacuzino etc. Pe unele dintre acestea le-am arătat deja aici pe blog şi ele pot fi regăsite dând click pe eticheta “Calea Victoriei”. Subiectul fotografiei de azi este o altă clădire frumoasă de pe Calea Victoriei, Palatul Ştirbei, construit în 1833-1835 după planurile arhitectului Michel Sanjouand.