May 212010
 

English version

Krikor Zambaccian (1889-1962), om de afaceri de origine armeană, a fost totodată un iubitor al frumosului, care în cursul vieţii sale a asamblat o importantă colecţie de artă. În 1930 el i-a cerut arhitectului C.D. Galin să conceapă o casă care va fi folosită şi ca spaţiu de locuit şi ca muzeu pentru colecţia sa. În 1942 casa a fost gata şi publicul amator de artă putea veni odată pe săptămână să admire colecţia. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în 1947 când casa şi colecţia au fost donate statului român. În actul de donaţie se stipula ca operele de artă să rămână în casa lui Zambaccian, dar după cutremurul din 1977, comuniştii au mutat colecţia la Muzeul Colecţiilor de Artă, pretinzând deteriorarea clădirii. În 1992, după căderea regimului comunist, colecţia a fost returnată iar muzeul a fost redeschis. Majoritatea operelor de artă aparţin artiştilor români care au creat în perioada cuprinsă între jumătatea secolului XIX până la jumătatea secolului XX, printre care Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba etc, colecţia cuprinzând şi câteva picturi ale unor pictori francezi ca Delacroix, Renoir, Pissarro, Sisley, Cézanne. Muzeul e deschis de miercuri până duminică. Pe parcursul vizitei am încercat să mă pun în pielea lui Krikor Zambaccian şi să-mi imaginez, fară prea mare succes, cum ar fi să locuieşti acolo, printre atâtea picturi frumoase.

May 192010
 

English version

Acum o lună am fost invitată la nunta unor prieteni şi cu acest prilej am avut ocazia să fotografiez încă o frumoasă biserică bucureşteană, Biserica Sfântul Spiridon Nou, de pe Calea Şerban Vodă. Sfăntul Spiridon Nou e cea mai mare biserică ortodoxă din Bucureşti şi am fost impresionată de ea, nu de mărimea ei, ci de cum arată atât interiorul cât şi exteriorul. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1766-1768, fiind începută de domnul Munteniei Scaltat-Vodă Ghica şi terminată de fiul său, Alexandru-Vodă Ghica. Această biserică a dainuit până în 1852 când biserica a fost refăcută din temelii, cu aprobarea domnitorului Barbu Ştirbei. Construcţia bisericii a durat până în 1858, sfinţirea făcându-se în 1860. Arhitecţii clădirii au fost Luigi Lipizer and Xavier Villacrosse iar pictura în ulei a fost făcută de Gheorghe Tattarescu in anul 1862. În secolul douăzeci biserica a fost avariată şi a necesitat reparaţii după cutremurele din 1940 şi 1977, în urma bombardamentelor din 1944 şi din cauza lucrărilor la construcţia metroului bucureştean în 1979 dar cea mai mare ameninţare a fost includerea ei pe lista neagră, a bisericilor care urmează a fi demolate de comunişti. Salvată prin intervenţia Patriarhului Teoctist (care a fost hirotonit chiar aici, la 5 martie 1950), biserica a fost reparată şi înfrumuseţată, sfinţirea ei făcându-se în anul 1990. Stilul arhitectural este neogotic cu influenţe tradiţionale româneşti.

May 182010
 

English version

Am tot postat aici pe blog fotografii cu clădirile şi monumentele din Piaţa Revoluţiei dar m-am gândit să scriu câteva rânduri şi despre piaţă. Înainte de 1989 piaţa purta numele de Piaţa Palatului, după fostul Palat Regal, numele fiind schimbat după revoluţie. Aici şi-a ţinut Ceauşescu ultimul discurs pe 21 decembrie 1989 când “marea adunare populară de solidaritate cu regimul” s-a transformat într-o demonstraţie de protest, Ceauşeştii fiind siliţi să fugă din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. În contrast cu zilele tumultoase de atunci, în ziua de azi piaţa e liniştită şi cele câteva bănci din faţa fostului CC al PCR sunt numai bune de odihnit picioarele şi de uitat la lume. În Piaţa Revoluţiei se mai găsesc şi fostul Palat Regal (actualul Muzeul Naţional de Artă al României), Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universală, biserica Creţulescu, statuia lui Iuliu Maniu, ţeapa sau pe numele ei oficial, Memorialul Renaşterii. Înainte de 1948 în piaţă se găsea şi o statuie ecvestră a regelui Carol I, opera sculptorului Ivan Meštrović, datând din 1939, statuie care a fost distrusă de comunişti. În 2005 Primăria Capitalei a decis refacerea statuii, sculptorul Florin Codre fiind ales pentru această misiune. În 2008 o machetă a statuii propuse a fost amplasată pentru o vreme în faţa Bibliotecii Centrale Universitare, dar în ultimul timp n-am mai auzit nimic de acest proiect.

May 162010
 

English version

Ieri noapte a avut loc Noaptea Muzeelor, eveniment ajuns la a şasea ediţie. 11 muzee din Bucureşti au rămas deschise până târziu (Muzeul Satului deşi a participat la Noaptea Muzeelor şi-a închis porţile mai devreme din motive de securitate a patrimoniului), iar intrarea a fost gratuită. Scopul evenimentului este de a invita un public cât mai larg să descopere muzeele (şi se pare că au reuşit judecând după cozile de la intrare). Am găsit câteva articole pe web care conţineau statisticile pentru Noaptea Muzeelor 2010: peste trei mii de muzee participante din 39 de ţări. Multe dintre muzee au organizat programe speciale pentru noaptea de 15 mai: muzică, piese de teatru, filme, deschiderea unor expoziţii temporare. Fotografiile de azi sunt de la Muzeul Naţional de Artă unde teatrul Masca a prezentat în curtea muzeului spectacolul “Statuile”.

May 152010
 

English version

Aţi stat vreodată pe o zebră? Dacă răspunsul e nu, vreau să vă informez că acum toţi bucureştenii au această ocazie. Tot ce trebuie sa faceţi e să treceţi prin staţia de metrou Piaţa Victoriei 1, unde băncile zebre îşi aşteaptă ocupanţii. Ele alcătuiesc proiectul Zebrula, primul dintr-o serie de 10 instalaţii artistice care vor decora staţia de metrou. Zebrula a fost imaginat de Mara Patriche.