Andreea

Dec 172011
 

English version

Cele două fotografii de azi, fâcute în parcul Herăstrău, nu sunt neaparat caracteristice pentru București, în fapt, ar putea fi de altundeva de pe glob. Ele sunt rezultatul unei plimbări prin oraș în care am vrut să încerc diverse încadrări și expuneri și n-am cautat în mod deosebit să surprind “spiritul Bucureștiului”.

Dec 162011
 

English version

Sculptura din fotografia de azi aflată pe peretele din stânga al bisericii Domnița Bălașa, acoperă mormântul domniței Zoe Brâncoveanu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu. Sculptura, înfâțișând-o pe domniță susținută de un înger și având la picioare o femeie care ține în brațe un copil, este opera sculptorului francez Jules Roulleau.

Dec 152011
 

English version

Multe dintre bisericile vechi din București au o istorie cât se poate de dramatică: incendii, cutremure, demolări, închiderea temporară. Acesta este și cazul bisericii Domnița Bălașa, una dintre cele mai populare biserici din București, care a fost refăcută, renovată și consolidată de un număr record de ori. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1773 – 1774 de către Domnița Bălașa (1693 – 1752), cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, si de către soțul ei Manolache Lambrino. Mica biserică din lemn a fost distrusă de un incendiu fiind înlocuită de Domnița Bălașa cu o structura de piatră în 1751. Refăcută în 1831 de către banul Grigore Brâncoveanu, biserica a fost distrusă din nou în cutremurul din 1838 fiind reconstruită între 1838 – 1842 de către băneasa Safta Brâncoveanu. La rândul ei noua biserică a fost deteriorată de inundații find înlocuită cu o nouă clădire, ridicată în stil neo-românesc și neo-bizantin între 1881 – 1885 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Aceasta e construcția în dungi pe care o putem vedea și azi. Ea a mai fost renovată și consolidată după cutremurele din 1940 și 1977. O clădire frumoasă după părerea mea și se pare și a multora, dacă e să ne luăm după numărul de nunți care au loc aici la fiecare sfârșit de săptămână.

Dec 102011
 

English version

Cu puțin timp înainte de a pleca din București vara trecută am reușit să fotografiez zidul cu graffiti de pe Arthur Verona. De obicei zidul e blocat de mașinile parcate în lungul străzii dar spre norocul meu am trecut pe acolo într-o zi toridă de vară cănd strada era de-a dreptul pustie. Zidul cu graffiti face parte din peisajul de pe Arthur Verona de câțiva ani buni. În fiecare an graffiti-ul se schimbă, de obicei cu ocazia evenimentului “Street Delivery” organizat de librăria Cărturești, când strada se “deschide pentru oameni”, devenind pietonală pentru câteva zile. Graffiti-ul de anul acesta e o reprezentare a Bucureștiului actual, un pic cam întunecată după părerea mea. Din păcate elementele prezentate sunt parte din Bucureștiul real și la urma urmei graffiti-urile cele mai reușite sunt cele care aduc un comentariu social sau politic. Îmi plac micile detalii ale desenului cum ar fi stâlpii încărcați de cabluri (despre care am postat și eu mai demult) sau inscripția de pe zid “Gigi pleacă”.

Dec 092011
 

English version

Fotografia de azi pune capăt unei lungi perioade de timp în care n-am postat nimic. De data asta am și o scuză mai bună decât scuzele obișnuite, lenea și lipsa de timp :-P, și anume, de la începutul lunii august am fost departe de orașul meu (și încă mai sunt). Îmi lipsește Bucureștiul și abia aștept să mă întorc la sfârșitul lunii curente. După cum probabil ați ghicit fotografia de azi e din arhive (anul acesta am pierdut toamna bucureșteană), fiind făcută în Cișmigiu anul trecut pe la mijlocul lunii noiembrie.