Fotografia de azi e un prim-plan al picturii exterioare aparţinând unei case frumoase de pe Take Ionescu, aproape de Piaţa Lahovari. Potrivit celor de la Bucureştii noi şi vechi, pictura pe zidurile exterioare ale clădirilor a fost o modă adusă din Italia, răspândită în Bucureşti între anii 1905-1915.
Am mai vorbit într-o postare mai veche despre contrastul dintre cele două clădiri din imagine, vechea bancă vecină cu noul centru de birouri (fostă bancă), dar m-am gândit că ar fi interesant să postez şi o poză de detaliu.
Prima şcoală de medicină din Romania a fost întemeiată în 1857, de medicul de origine franceză Carol Davila (1828-1884). Până atunci doctorii care practicau medicină în Romania erau şcoliţi în afara ţării. Ca o paranteză, astăzi situaţia e pe dos, doctorii merg la şcoală în România şi practică în afara ţării. Nu zic asta ca să critic, consemnez doar o stare de fapt. La urma urmei cu toţii căutăm condiţii mai bune de viaţă şi muncă. În 1869, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie devine parte din nou înfiinţata Universitate Bucureşti iar în 1873 are loc susţinerea primelor teze de doctorat. Clădirea Facultăţii de Medicină, care este subiectul fotografiei de azi, a fost inaugurată în 1903. Ea a fost ridicată după planurile arhitectului Louis Blanc, în stil neoclasic francez. În faţa intrării principale se găseşte statuia lui Carol Davila creată de Carol Storck.
Mai întâi îmi cer scuze dacă aţi încercat să accesaţi Bucharest Daily Photo în cursul dimineţii. Pagina este găzduită pe un server aflat la mine acasă iar azi de dimineaţă a fost oprit curentul vreme de trei ore. Sper să nu se întâmple … prea des (bazat pe experienţa iernii trecute ştiu că se va mai întâmpla). Serverul e dotat cu un UPS care îl poate susţine încă 40 de minute, ceea ce de cele mai multe ori e suficient. Nu şi de data asta 🙁
După această scurtă digresiune urmează câteva cuvinte despre fotografia zilei. Îmi plac fotografiile cu reflexii şi ori de câte ori am ocazia, adică ori de câte ori găsesc o suprafaţă lucioasă şi ceva interesant oglindindu-se în ea, încerc să văd dacă pot scoate ceva interesant. Plimbându-mă ieri prin zona Izvor am dat peste una dintre ocaziile menţionate. Pentru cei nefamiliari cu Bucureştiul (n-am idee dacă am şi vizitatori din ţară sau nu) turnul aparţine clădirii de birouri Bucharest Financial Plaza.
Seria Bucureştiul noaptea continuă cu o fotografie în care putem vedea două bănci (nu din alea de stat pe ele, ci din alea care ne dau credite şi ne fac datori pe viaţă): în prim plan avem (după cum scrie şi pe firmă) Banca Comercială Română, iar în fundal Banca Naţională a României.
În fotografia de azi avem Palatul Parlamentului prezidând peste panorama de noapte a Bucureştiului. Clădirea care blochează parţial vederea este turnul de la Bucharest Financial Plaza.
Pentru azi, magazinul Unirea reflectându-se în fântânile din Piaţa Unirii (care au nevoie mare de o curăţare). După cum mi s-a mai întâmplat de vreo câteva ori, n-am putut să mă hotărăsc ce poză să postez, aşa că am postat două.
A început stagiunea teatrală. Iubesc teatrul, este forma de artă care îmi place cel mai mult după film, probabil fiindcă atunci când era mică ai mei mă duceau la teatru în fiecare săptămână. În cazul meu tristeţea că s-a dus vara e un pic îmbunată de faptul că toamna începe stagiunea teatrală. Aşa că pentru azi m-am decis să postez o fotografie cu Teatrul Naţional din Bucureşti, o clădire masivă aflată în Piaţa 21 Decembrie 1989. A fost construit în 1973 dupa proiectul unui grup de arhitecţi români. Veche clădirea a Teatrului Naţional a fost distrusă în bombardamentele din al doilea război mondial, iar locul pe care se afla teatrul e ocupat în prezent de un hotel. Actuala clădire a Teatrului Naţional a fost modificată ulterior, în 1984, când a căpătat faţada pe care o putem vedea azi. Teatrul are patru săli de spectacole. În cazul că vreţi să vedeţi un spectacol bun, recomand cu căldură “Inimă de câine” de Bulgakov în regia lui Yuriy Kordonskiy, cu Victor Rebengiuc şi extraordinarul Marius Manole. Ca să înţelegeţi căt de maniacă sunt când vine vorba de teatru, pot să ma laud că am văzut piesa de patru ori 🙂
Ca să fiu cinstită până acum câteva săptămâni n-am ştiut de existenţa locului din fotografia de azi. Cred că am trecut pe lângă clădirea care adăposteşte mica curte interioară de vreo mie de ori, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să intru prin gangul de intrare în curte. Pe la sfârşitul lui august m-am dus să fac poze pe Lipscani si m-am oprit să fac o poză plăcii de marmură fixată pe faţadă pe care scrie că “În această casă poetul Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarul Timpul intre anii 1877 – 1879” după care m-am gândit să văd ce se ascunde în spatele gangului. Acolo am dat peste curtea interioară din fotografie, un loc liniştit, cu o mică fântânâ şi o statuie de bronz. Clădirea căreia îi aparţine curtea interioară e cea a Palatului Societăţii de Asigurări Dacia, construit în 1874.
Reluând plimbarea nocturnă pe Calea Victoriei, ajungem la clădirea CEC-ului pe care am mai prezentat-o acum câteva zile în această fotografie. Proiectat în stil eclectic de arhitectul francez Paul Gottereau şi construit între anii 1896-1900, CEC-ul (Casa de Economii şi Consemnaţiuni) a fost singura bancă care a funcţionat în timpul regimului comunist. După liberalizarea din 1990 CEC-ul şi-a pierdut din clienţi (şi pot să înţeleg de ce, am intrat într-un sediu de-al lor prin 2002 şi m-am simţit de parcă m-am întors în timp, am dat de o funcţionară care ţipa la nişte bieţi bătrânei, a căror vină era că o întrerupseseră din croşetat) iar acum încearcă să recupereze teren sub titulatura de “CEC Bank” (şi o reclamă caraghioasă cu Andri Popa). Am citit mai de mult în ziar că primăria capitalei are de gând să mute Muzeul Municipiului Bucureşti în clădirea CEC, dar deocamdata văd că proiectul nu s-a materializat.
Calea Victoriei noaptea – Prima parte
Calea Victoriei noaptea – Partea a 2a
Calea Victoriei noaptea – Partea a 3a
