Bucharest Daily Photo (in Romanian)

English version

Continuând plimbarea nocturnă pe Calea Victoriei, ajungem la numărul 40 unde se găseşte o piaţă mică cu o fântână, iar în fundal, pe latura paralelă cu Calea Victoriei, frumoasa clădire a Teatrului Odeon. Am citit o grămadă despre istoria teatrului înainte de a scrie textul de azi şi am aflat despre clădire şi terenul aferent că a avut o grămadă de propietari şi a fost folosită în diverse scopuri. Dar în cele din urmă am decis să las deoparte toate aceste detalii. E vineri, aşadar e timpul pentru distacţie şi nu pentru o lecţie de istorie. Aşa că o să mă mulţumesc să zic doar că teatrul în forma lui actuală a fost construit in 1911 şi că Odeon este cea elegantă sală de teatru din Bucureşti. Statuia îl reprezintă pe Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce şi primul ei preşedinte.

English version

Pe una dintre laturile Pieţii Revoluţiei, pe colţ cu strada Dem Dobrescu, se află una dintre cele mai ciudate construcţii din Bucureşti. E fosta clădire a Direcţiei V Securitate şi actualul sediu al Uniunii Arhitecţilor din România. Partea de jos a clădirii este alcătuită din zidurile exterioare ale vechii case (care datează din 1890) în care îşi avea sediul Securitatea şi care a fost distrusă la Revoluţia din 1989. În 2003, Uniunea Arhitecţilor din România, a ridicat o clădire modernă, de sticlă, peste zidurile vechii clădiri, după un proiect al arhitecţilor Zeno Bogdănescu şi Dan Marin. Clădirea, ca orice proiect de acest gen, a stârnit controverse şi căutând pe web am găsit multe forumuri unde era numită “hidoasă”, “oribilă” etc., opinia fiind că dacă Uniunea Arhitecţilor îşi are sediul într-o clădire atât de urâtă nu e de mirare că exemplele de arhitectură contemporană din Bucureşti sunt cum sunt. Sincer, opinia mea este că atitudinea negativiştilor e un pic nedreaptă, fiindcă în cazul de faţă nu au existat alternative. Fosta clădire era prea avariată şi în condiţiile date s-ar fi ajuns la demolarea ei, în locul respectiv urmând să apară oricum o clădire de sticlă similară cu partea de sus a clădirii actuale. Soluţia aleasă are meritul că te face să te gândeşti la trecutul clădirii, la ce s-a petrecut acolo. Deşi nu pot spune cu mâna pe inimă că îmi place la nebunie noua clădire, mi se pare o alegere cu oarece imaginaţie.